La 20 aprilie calendarul ortodox pomeneste pe Sfantul Teotim, episcopul Tomisului, numit si Teotim I, “scitul“ sau “filosoful“.
Acest sfant daco-roman, originar din Dacia Pontica, a trait in a doua jumatate a secolului al IV-lea si la inceputul celui urmator, pastorind cetatea de la Marea Neagra, in jurul anilor 380 - 395.
Detalii despre viata sa ne-au ramas din
scrierile unor importanti autori ce au trait in perioada sa. Astfel,
Fericitul Ieronim il mentioneaza pe la anul 392 cu titulatura de
"Scythiae Tomorum episcopus”. Despre Sfantul Teotim I, istoricul
bisericesc Sozomen scria ca ducea o viata ascetica, purta plete lungi si
se bucura de calificativul de "filosof". Sfantul Teotim poseda si
practica intr-adevar acea "monastica philosophia". Dar, el nu a fost
numai educat in filosofia monahala, care presupunea a iubi si a practica
intelepciunea trairii monahale, adica "asceza", ci si in cultura si
filosofia greaca. Un alt scriitor crestin, Socrate, spunea despre
Sfantul Teotim ca „era cunoscut de toti - imparati, episcopi, calugari,
credinciosi si barbari - pentru evlavia si corectitudinea vietii sale”.
Despre episcopul de Tomis auzise chiar
imparatul bizantin Arcadie, datorita prieteniei legate cu Sfantul Ioan
Gura de Aur. Din scaunul arhieresc al Constantinopolului, marele ierarh
ii trimitea lui Teotim calugari misionari "pentru nomazii sciti de la
Istru“, probabil la cererea acestuia. In anul 400, Sfantul Teotim lua
parte la un sinod local din Constantinopol, convocat de Sfantul Ioan
Gura de Aur impotriva invataturii eretice a episcopului Antonin al
Efesului. Aprecierea de care se bucura ierarhul tomitan in randul
celorlalti episcopi reiese si din faptul ca, in lista celor care semnau
documentele sinodului, Teotim era mentionat pe primul loc.
Invocarea numelui Sfantului Teotim al
Tomisului - la lucrarile Sinodului IV ecumenic (Calcedon, 451) - ca
autoritate a dreptei credinte, constituie insa pentru noi, romanii, o
mar turie de mare pret privind izvoarele ortodoxiei romanesti in
crestinismul daco-roman. "Faptul ca monahii constantinopolitani isi
raportau ortodoxia marturisirii lor de credinta la autoritatea Sfantului
Teotim ramane fara indoiala o marturie graitoare a ortodoxiei
credintei...
Numai un teolog ca Teotim, cu o solida
formatie filosofica, putea fi in stare sa ia atitudine fatisa si
impotriva celor care intinau memoria lui Origen, adica, "... memoria
unui om - declara Sf. Teotim - care a murit de mult timp in credinta",
si ca atare, nici nu trebuia sa se faca "lucru nelegiuit, condamnand
cartile pe care inaintasii nostri nu le-au condamnat ...".
Peste veacuri, Sfantul Ioan Damaschin
avea sa reproduca, in lucrarea "Sfintele paralele“, cateva povatuiri
morale date de Sfantul Teotim in unele omilii la textele evanghelice:
"Cel ce pacatuieste cu gandul, prin insasi iuteala gandului, savarseste
pacatul complet, pe cand faptele trupului pot fi intrerupte de multe
piedici“; "Lucrul grav nu este sa suferi aspru, ci sa suferi pe drept“.
Postat: 19 aprilie 2015
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu