Acum că Podul de la Cernavodă, cel vechi,
împlineşte 120 de ani, îmi amintesc de o discuţie cu un
prieten care lucra la CFR pe vremea aceea.
Era un sediu al CFR pe undeva pe lângă poşta
mare, în centrul municipiului Constanţa.
Acolo lucra şi prietenul meu Iulian Ionescu, inginer de profesie. Specialist la CFR. Dar specialist nu glumă. Din cei care mai mult stăteau pe calea ferată decât acasă.
Şi rebusist pe deasupra. De mare talent.
Acolo lucra şi prietenul meu Iulian Ionescu, inginer de profesie. Specialist la CFR. Dar specialist nu glumă. Din cei care mai mult stăteau pe calea ferată decât acasă.
Şi rebusist pe deasupra. De mare talent.
Se vorbea pe vremea la care fac referire despre vechiul pod care urma să intre în conservare pentru că în 1995 împlinea un secol de funcţionare şi atât era garantat de constructor.
La vremea la care vorbeam cu Iulian Ionescu podul
nou era gata. Pentru cine nu ştie podul nou peste braţul Borcea a
fost dat în exploatare în mai 1986, iar cel de peste Dunăre, de la
Cernavodă, în octombrie 1987.
Şi-l întrebam atunci pe Iulian Ionescu: dar cu vechiul pod ce faceţi? „Păi aşa cum face toată lumea: îl conservăm şi îl păstrăm ca pe o piesă de muzeu”, îmi spunea el atunci.
Şi tot el hâtru: „dacă nu
o fi nevoie să îl punem din nou în funcţiune şi îl vom conserva
pe cel nou”.
Uite că la atâţia ani de atunci ambele poduri sunt la locul lor. Unul funcţional, celălalt la conservare.
Pentru cei care nu ştiu, la un moment dat unul din piloane s-a deplasat în aval. Nu mai ştiu exact care. Ce ştiu însă este că şi Iulian Ionescu a avut un merit extraordinar la stabilizarea pilei, cum îi spunea el.
Postat:
14
septembrie 2015
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu