Ivan Andreevici Krîlov. Astăzi, motorul de căutare Google a creat
un logo special la aniversarea a 246 de ani de la naşterea marelui
fabulist rus.
Ivan Andreevici Krîlov (n. 13 februarie 1769, Moscova — d. 21
noiembrie 1844, Sankt Petersburg) este cel mai cunoscut fabulist rus.
Fabulele sale ridiculizează racile morale ale epocii, în versuri
libere, într-o limbă populară, presărată cu proverbe și
zicători.
Sunt remarcabile gama variată a ironiei și satirei, uneori bonome,
limbajul vioi, pitoresc și paremiologic.
„Cartea înțelepciunii poporului” - acesta e numele pe care
N.V.Gogol l-a dat operei lui Krîlov - creatorul fabulei naționale
ruse.
Consacrând genul alegoric al fabulei cu specific național, Krîlov
a adus un suflu nou, democratic, în literatura rusă, care, la
sfârșitul secolului al XVIII-lea și la începutul celui de al
XIX-lea, pășea într-o nouă fază a dezvoltării sale. Pe tărîm
literar se dădea o luptă aprigă între tendințele realiste din ce
în ce mai puternice și dogmele rigide ale clasicismului. Pe de altă
parte, adepții curentului sentimentalist și ai romantismului pasiv,
conservator, capitulau în fața noii orientări, aceea a realismului
consecvent și integral. I. A. Krîlov a ridicat pe o treaptă nouă
aceste tendințe realiste, iar fabulele sale au constituit, la
hotarul a două secole, un fel de verigă care a unit tradițiile
cele mai progresiste ale secolului al XVIII-lea, reprezentate
îndeosebi prin opera lui Radișcev, Fonvizin și Novikov, cu
literatura realist critică din secolul al XIX-lea, cu operele lui
Griboedov, Pușkin, Nekrasov, Gogol și Saltîkov-Scedrin.
După comedia satirică „Neisprăvitul”, de Fonvizin, și opera
revoluționară a lui Radișcev - „Călătorie de la Petersburg la
Moscova” - fabulele lui Krîlov, prin zugrăvirea aspectelor celor
mai semnificative din realitatea rusă a acelui timp, ca și prin
simplitatea, concizia și precizia limbii în care sunt scrise, au
contribuit în cea mai mare măsură la dezvoltarea realismului, nu
numai în literatura rusă, dar și în literatura universală.
Coloritul lor național, caracterul profund popular, umorul fin și
usturător, precum și neîntrecuta bogăție a limbii fac din ele
modele de măiestrie care au servit, decenii de-a rîndul, drept
sursă de inspirație marilor maeștri ai literaturii satirice,
păstrîndu-și neștirbite, pînă în zilele noastre, prospețimea,
valoarea ideologică și artistică. Criticul democrat-revoluționar
Bielinski l-a denumit pe Krîlov „slava, cinstea și mîndria
literaturii ruse”.
Sursa text: wikipedia.org
Postat: 13 februarie 2015
Postat: 13 februarie 2015
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu