Pentru
cel ce vede pentru prima oară, de sus, Portul Constanţa i se pare
ceva fascinant. Marea se întâlneşte cu orizontul şi la Constanţa
cu pământul.
Are
imaginea unui mare port, aşa cum se spune, al Europei. Cu agitaţie.
Cu macarale de cheu, cu vagoane care aduc şi duc marfă.
Celui
care cunoaşte portul nu-i scapă că vagoanele, garnituri întregi
de trenuri, stau nemişcate cu zilele, în continuare negoţul în
port îl ţine cheresteaua, fierul vechi, cel ce a mai rămas neajuns
la turci sau cine ştie prin ce combinate metalurgice, praful de la
cereale sau de la minereuri.
Macaralele
de cheu stau cu braţele întinse cerşind de lucru, şi ele puţine,
pentru că traficul maritim nu mai este acelaşi.
Ici-colo
se mai vede ceva activitate: praful de la silozuri semn că se
încarcă pentru EXPORT cereale.
În
rest: cenuşiul portului amestecat cu galbenul macaralelor galbene.
Crezi că se filmează vreun film SF. Sau chiar horror.
Postat:
10 aprilie
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu