† Teodosie,
prin Harul lui Dumnezeu, Arhiepiscop al Tomisului,
Iubitului nostru cler, cinului monahal și
dreptcredincioșilor creștini, har și pace de la Hristos Cel
Înviat, slăvit împreună cu Tatăl și Duhul Sfânt, iar de la
noi, părintești binecuvântări.
-Acum toate s-au umplut
de lumină, și cerul și pământul și cele dedesubt. Deci să
prăznuiască toata făptura Învierea lui Hristos, Întru care s-a
întarit”.
Iubiți fii și fiice duhovnicești,
Hristos a înviat!
Iată-ne aflați din nou în Sfintele Biserici, în
miez de noapte uniți într-un singur cuget și simțire, acela de a
ne bucura și de a sărbători marea sărbătoare a Învierii
Mântuitorului Hristos. Motivația prezenței noastre aici, în
această noapte este acea de a mărturisi cu toții că Hristos a
înviat din morți, cu moartea pe moarte câlcând, și celor din
morminte viață dăruindu-le”.
Învierea este darul lui Dumnezeu cel mai de preț
pentru creștini, cea mai mare comoară a Bisericii. Învierea lui
Hristos este adevăr, lumină și viață.
Este adevăr, întrucât
Cel ce a trecut prin viața vremelnică și prin moarte este Dumnezeu
și Om, El este stăpânul a toate. Pe cei zidiți după chipul Său,
iar apoi căzuți în păcatul neascultării, în moarte și în iad,
îi ridică spre a-i duce în Împărăția Tatălui Ceresc.
Învierea lui Hristos este lumină, căci
întunericul se risipește în miez de noapte și lumina cea
neînserată îmbracă trupul Domnului, luat din firea noastră cea
căzută, în haina veșnicii bucurii, încât viața nu se mai
sfârșește, iar razele luminii strălucesc tot mai mult, în
infinit.
Învierea lui Hristos este viață, căci moartea
este învinsă și viața strălucește în razele harului
dumnezeiesc vestind nemurirea și comuniunea neîncetată și deplină
a oamenilor cu Dumnezeu.
Astăzi retrăim întâlnirea Celui ce a făcut pe
primul om, pe Adam, căruia, rănindu-i-se trupul de păcat și
sufletul îmbrăcându-i-se în întuneric, Cel ce i-a dat chip,
viață și haina cea dintâi a harului, luând asupra Sa trupul
rănit de păcat al lui Adam și suflet din firea lui Adam,
Hristos-Dumnezeu Omul îl vindecă nu numai pe Adam, ci ridică și
înnoiește întreaga fire omenească cea căzută.
Învierea lui Hristos aduce înnoirea întregii
făpturi create, dar, mai ales, a omului.
Iubiți credincioși,
Bucuria Sfintelor Paști, pe care Biserica
Ortodoxă o evocă solemn în toate slujbele ei, dar mai ales în
această zi a Învierii şi în perioada penticostarului, este
bucuria pregustării vieţii veşnice, a fericirii viitoare de care
ne împărtăşim acum că o arvună. Este starea fericită a
raiului, în care Dumnezeu l-a aşezat dintru început pe om, dar pe
care a pierdut-o prin păcat şi a redobândit-o prin Jertfă şi
Învierea Mântuitorului.
De la început omul a fost plăsmuit pentru a se
împărtăși veşnic din această bucurie, pentru a simţi şi a
răspunde iubirii dumnezeieşti, pentru a tinde spre această
dragoste a Tatălui Ceresc, îndumnezeindu-se, ajungând astfel de la
chip, la asemănare şi devenind fiu al lui Dumnezeu, după har.
Dar nesocotind porunca dumnezeiască şi amăgit
fiind de șarpe, omul a refuzat dragostea Creatorului şi
alipindu-se, prin simţuri, de cele create, s-a înstrăinat de
scopul înalt de a ajunge dumnezeu după har. S-a făcut, astfel, cu
voia să pământ, după cum spune Sfântul Maxim Mărturisitorul.
dumnezeiești spre a le revărsa neîncetat asupra
oamenilor, căci El a primit, ca om, ceea ce avea din veci ca
Dumnezeu. Sfântul Maxim Mărturisitorul spune că, prin pătimirea
Sa, Hristos a desființat stricăciunea firii omenești și a adus,
prin moarte, viața nestricăcioasă.
Puterea pe care Hristos o exercită asupra
oamenilor nu este numai o manifestare a slavei Sale dumnezeiești, ci
și o putere a iubirii care cunoaște momentul maxim în jertfa
Crucii. Trupul înviat al lui Hristos stă într-o legătură directă
cu trupul nostru, al tuturor oamenilor. El este ca un ferment ce
dospește aluatul firii omenești din toate timpurile și din toate
locurile. Hristos înviat iradiază, înnoiește, înduhovnicește și
înalță pe orice om care se apropie de El prin credință,
rugăciune și viață curată.
Iubiți frați întru Domnul,
Să nu uităm noi, cei din Dobrogea, că
vestitorul învierii lui Hristos pe acest ținut a fost Sf. Apostol
Andrei, care L-a adus pe Hristos Cel înviat pe această glie
străbună în vremea de început a bisericii creștine. Mărturie
vie ne este astăzi peștera sa, care, în această noapte
sfântă, devine pentru noi mormântul învierii duhovnicești al
neamului nostru românesc. Ca urmaș al celui întâi chemat la
apostolie, eu păstrez în inimă totdeauna bucuria de a fi cu toții
fii duhovnicești ai marelui propovăduitor al Învierii
lui Hristos. Să fim cu toții încredințați că și în această
noapte, și nu numai, apostolul și părintele nostru
duhovnicesc Andrei, ne poartă în rugăciune pe toți înaintea lui
Dumnezeu și ne este tuturor mijlocitor al mântuirii.
Punându-vă în inimă aceste gânduri și
părintești îndemnuri, rog pe "Dumnezeul păcii, Cel ce L-a
sculat din morți pe Domnul nostru Iisus, Marele Păstor al oilor
prin sângele unui testament veșnic, să vă înzestreze cu tot ceea
ce este bun spre a-I face voia, lucrând întru noi ceea ce e bine
plăcut înaintea Lui, prin Iisus Hristos, Căruia fie-I slava în
vecii vecilor!" (Evrei 13, 20-21).
”Hristos a înviat” !
Al vostru părinte duhovnicesc, pururea rugător
către Prea Sfânta Treime,
†TEODOSIE,
din mila lui Dumnezeu, Arhiepiscop al Tomisului.
Postat: 10 aprilie
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu