Mie-a milă de ziarişti. În goana după
„audienţă” se înscriu pe tot felul de grupuri de Facebook.
Şi postează ca orice vânzător de telefoane sau
de haine second hand, ca orice vânzător de pantofi de firmă, ca
orice vânzător de găini sau de miei, ca orice vânzător de
leacuri care au făcut bine unor regi şi împăraţi.
Ziariştii nu mai sunt ce au fost: ei nu mai lucrează pentru articole. Bune, tari, de impact. Nu. Ei trebuie să se încadreze la categoria „pe ce loc eşti pe trafic.ro”.
Ei au ajuns postaci, pe paginile sau grupurile de
Facebook, asemenea postacilor politici. Plătiţi pentru această
activitate.
Eu vedeam paginile de grupuri pe Facebook pentru
blogeri care sunt mai puţin vizibili decât pagina oficială de
internet a unei publicaţii on line. Care are tradiţie. Care merge
cu oamenii în teren. Care scriu, scriu, scriu. Şi ştiu să îşi
aleagă subiectele. Şi ştiu să atragă cititori.
Tradiţionala pasiune pentru subiecte s-a
transformat într-o goană nebună după intoxicare. Pe Facebook.
Fiecare jurnalist îşi postează ce debitează şi
i se acceptă pe propria publicaţie dar care nu prinde la public.
Văd, dimineaţa, când începe programul redacţiilor, o avalanşă de postări pe grupurile de Facebook.
La care nu se uită nimeni. Nimeni nu poate face
faţă unui asemenea tir masiv de postări.
Cititorul de on line nu mai are posibilitatea de a
selecta materialele. Şi toate, sau cele mai multe, trec necitite.
Cine îi pune să le posteze nu se gândeşte şi
la utilizatorul de Facebook: Cât poate citi?
Sunt şi publicaţii care nu se pretează la aşa
ceva. Îşi trimit materialele pe facebook-gen newsletter, îşi
trimit newslettere-le, îşi postează ce au de postat pe propria
pagină de Facebook sau pe paginile specializate ale publicaţiei.
Dar sunt puţine. Neplăcuta situaţie se aplică, în general şi special, la publicaţiile locale.
PS. Aş vrea să cred că articolele se citesc de
la un cap la altul. Nu de genul felicitărilor de Paşte alea care
vin pe mesageria telefoanelor şi se citesc cam aşa: „fie ca
lumina... bla bla învierea să... bla, bla, bla”.
PS: Sunt unul dintre cei care am lucrat în presă şi nu puţin. Aşa ceva...
PS: Sunt unul dintre cei care am lucrat în presă şi nu puţin. Aşa ceva...
Postat: 20 aprilie 2015
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu