A fost Ziua Veteranilor. Cu gloria eternă şi frazele sforăitoare, oameni ai regimului şi veterani tot mai puţini

Mă uitam la această oră la imaginile postate ieri, de colonelul Remus Macovei, pe pagina sa de Facebook.

De la o întâlnire de ieri cu veteranii. De Ziua Veteranilor de Război. În care li s-a vorbit, probabil, de jertfa lor care nu va fi uitată niciodată. Şi de numele lor care vor fi trecute undeva pentru eternitate.

Priviţi imaginile pe facebook.com/remus.macovei.

Bieţii veterani! Cum nu-i înţeleg ei pe cei, DE SUS, de la prezidiu. Pe cei ce se urcă şi acum în spinarea lor. Pe cei care abia aşteaptă să plece de la această întrunire plicticoasă dar necesară pentru a fi bifată că s-a făcut.

Şi cum nu înţeleg ei că nici cei care citesc pe foile lor minuscule fraze sforăitoare nu-i înţeleg pe ei.

Priviţi cu atenţie fiecare imagine în parte. Fie-vă milă. Nu de veterani.

Fie-vă milă de cei ce nu-i înţeleg şi le chinuie şi acum viaţa.

Cu două afişe şi o diplomă (în care nici literele nu par a fi româneşti ci mai repede gotice) pe care probabil scrie ceva de istorie şi de glorioasele fapte de arme.

Offf. Fapte de arme. Nici nu ştiu dacă mai sună frumos.

Priviţi la prima imagine în care, la prezidiu, fiecare îşi face de lucru sau fiecare se face că este interesat de ce se petrece în sală.

Vorba marelui poet:

Timpul vieţii ni-i scurt
Hai sa-l facem curat
Trăiesc unii din furt
Alţi doar din ce au dat
Sunt săraci şi bogaţi
Laşi scuipă pe bravi
Voi ce-n lună zburaţi
Până la cer va urcaţi
Pe spinări de noi... sclavi

Pe pământ avem de toate
Şi mai bune si mai rele,
bune - rele
Şi închisori si libertate
Şi am putea, şi nu se poate
Şi noroi şi stele.

PS: Înclin să cred că dintre toţi cei de acolo din faţă Remus Macovei face totul din pasiune. Poate greşesc. Şi a greşi e omeneşte.

Postat: 30 aprilie 2015