Mâine, 29 iunie, cu prilejul prăznuirii hramului
Catedralei Arhiepiscopale „Sfinţii Apostoli Petru şi Pavel”,
Înaltpreasfinţitul Teodosie, Arhiepiscopul Tomisului, va oficia
Sfânta Liturghie începând cu ora 08.30, scrie pe pagina oficială
de internet a Arhiepiscopiei Tomisului.
Pe vârful peninsulei ce formează vechea aşezare
a oraşului Constantă (Tomis), în partea de jos a terenului care
duce la intrarea în port sunt conservate obiective arheologice de
mare valoare, între care: edificiul roman cu mozaic, bazilica
creştină din incinta portului, bazilica creştină din curtea
liceului M.Eminescu, etc. La aproximativ 200 metri de resturile
bazilicei din incinta portului pe promotorul ce formează aşezarea
centrală a oraşului Constantă, între Piaţa Ovidiu şi faleza
principală care flanchează decorativ cu arbori şi flori intrarea
în acvariu şi Cazino, e aşezată cea mai veche biserică în
funcţiune: Catedrala Sf. Ap. Petru şi Pavel. Ea patronează cu
aspectul ei monumental, o parte din oraş, în care specificul
multinaţional de altădată se proiectează şi în edificiile
religioase păstrate până azi: Biserica Romano-catolica, Biserica
Bulgară, Biserica Greacă, Sinagogă în stil gotic, Biserica
Armeană, Moscheea, etc. Toate acestea sunt aşezate pe o porţiune
limitată de teren, ce strânge o centură a cărei extremitate spre
sud o deţine catedrala ortodoxă. Monumente de cultură şi
obiective turistice mai noi sau mai vechi scot în evidentă între
Cazino-Acvariu-Muzeul de arheologie şi Muzeul de artă, aceasta
biserică monumentală, construită între anii 1883-1885, de statul
nostru, că prima Biserică românească în oraşul Constantă după
războiul de independenţă din 1877. Planurile de construcţie
aparţin renumitului arhitect roman I. Mincu, specificat în mod
deosebit pentru stilul iniţiat în arhitectura noastră românească.
Biserica are formă de treflă cu elemente
arhitectonice eclesiastice, într-un ansamblu care scoate în
evidenţă trei turle bine proporţionate cu restul clădirii.
Pridvorul susţinut pe coloane de marmură cu capiteluri ornamentate
în motive vegetale, arata de la prima întâlnire cu monumentul
părţile laterale care se reproduc în interior şi deschid larg, cu
ospitalitate, intrarea în Biserică. Interiorul e bogat în linii
arhitectonice cu arcade ce susţin cupola centrală încadrată între
ferestre mari lăsând totodată întreagă prestanţa Sf. Altar, sub
calota care încheie grandios o întreagă simetrie de firide etajate
şi balcoane laterale. Acestea toate atrag admiraţia pentru
proiectantul care le-a gândit şi pentru constructorii care le-au
ridicat, dându-le un edificiu monumental care creează în interior
o atmosferă proprie trăirii religioase.
Biserica aceasta face parte dintre monumentele
zidite în perioadă ce a urmat războiului de independenţă din
1877, perioada care a constituit pentru statul nostru un salt în
progresul social-istoric şi economic şi din care au rămas edificii
de valoare apreciate pentru stilul lor şi mai ales pentru rezistenţa
şi durabilitatea lor.
Exteriorul bisericii, în cărămidă presată cu
centuri de ciment profilate simetric, ridică valoarea monumentală a
clădirii declarată din anul 1953 monument de arhitectură şi
înscris pe literă 4 la nr. 3327/1954.
Piatra fundamentală a fost pusă la 4 sept. 1883,
în timpul episcopului Iosif Gheorghian al Dunării de Jos, ales mai
târziu Mitropolit Primat al Bisericii Ortodoxe Romane. Prima pictură
a fost executată în ulei de pictorul Gh. D. Mirea între anii
1885-1888 în stil realist, mult discutată sub aspect religios şi
considerată la acea vreme ca necorespunzătoare. Până în anul
1925 a servit ca biserica parohială pe o fundaţie slabă care a
cedat uşor vremii şi care, în urma bombardamentului din timpul
celui de al doilea război mondial, s-a deteriorat.
Până în anul 1925 a servit ca biserica
parohială; între 1925-1950 a fost folosită în calitate de
Catedrală episcopală a fostei episcopii a Tomisului.
În ziua de 3 august 1941 biserica a fost avariată
de bombardamentul aerian, a fost distrusă partea de est a clădirii
precum şi catapeteasma din interior lucrată în icoane emailate.
Între anii 1946-1950 s-au executat lucrările exterioare pentru
consolidarea turlei principale şi s-au montat din nou profilele şi
s-au montat din nou profilele care îi decorează exteriorul.
Mobilierul format din străni, policandre,
candelabre şi sfeşnice, inclusiv vechea catapeteasmă au fost
executate după planurile arhitectului Mincu la Paris. Parte din
acest mobilier de o elegantă şi bogăţie deosebită, îmbrăcat în
foiţa de aur şi pietre sidefate cu icoane emailate şi sculpturi cu
motive naţionale a fost deteriorat cu evacuarea din timpul celui de
al doilea război mondial.
Ceea ce dă însă astăzi valoare deosebită
acestei biserici, este noua pictură executată în tehnica de frescă
între anii 1959-1965 de către pictor prof. Gh. Popescu de la
Institutul de Arte Plastice din Bucureşti şi Niculina Dona
Delavrancea. Această pictură în stil neo bizantin se înscrie ca o
realizare contemporană excepţională pe linia monumentelor
reprezentative din ţara noastră şi în special a celor din nordul
Moldovei cu evoluţie evidenta privind atât documentarea
istoric-creştină cât şi execuţia artistică. În totalitatea ei,
pictura aceasta ridică la un alt nivel arta noastră bisericească
cu dominantă afirmare artistică, mai expresivă, mai cultă.
Criticul de artă, Petre Comarnescu consemnează într-un articol
publicat în Revistă Tomis no. 8/1967: ‘’Noua pictură murală a
catedralei constănţene este o adâncă simfonie de forme şi
culori, admirabil legate şi armonizate între ele. Unele personaje
poseda o remarcabilă atenţiune psihologică în spirit umanist,
ceea ce nu se prea izbuteşte astăzi la continuatorii artei fresce,
cu puţine excepţii’’ (pag.14). În regrupările de panouri s-a
păstrat vechea iconografie bisericească, dar s-a urmărit şi o
adaptare istoric-locală, integrându-se între scenele şi figurile
creştine consemnate de tradiţia creştină, momente istorice legate
de viaţă creştină a Dobrogei precum şi martiri creştini din
vechile centre ale Scytiei Minor: Tomis Axiopolis, Trophaeum
-Traiani, Durostorum. Sub acest aspect, este singura biserica în
care au fost pictaţi martiri din aceste vechi centre creştine şi
în costumaţia lor autohtonă. Se pot vedea deci între arcadele şi
sânii laterali din naos Sf. Chiril de Axiopolis, Sf. Dasie
(considerat o atestare de nume iliric în Dobrogea veacului IV), Sf.
Emilian, Sf. Dada, Sf. Maxim din Durostorum. Resfinţirea Catedralei
s-a făcut în anul 1951, de către Patriarhul Iustinian Marina
împreună cu episcopul Chesarie Păunescu, al Dunării de Jos. Între
anii 1950-1990, deşii socotită Catedrală a oraşului , ea a fost
doar biserică parohială,. O dată cu reactivarea Arhiepiscopiei
Tomisului în 1990, devine Catedrală Arhiepiscopală, iar din 2002,
menţinându-şi statutul, este organizată ca locaş monahal, sub
numele de Mănăstirea Sf. Ap. Petru şi Pavel, al cărei stareţ
este însuţi Înaltpreasfinţitul părinte Teodosie, iar Mare
Eclesiarh fiind Protos. Benedict Georgescu.
În această Catedrală se află icoana făcătoare
de minuni a Maicii Domnuluifăcută în 1932 după vestita icoană ,,
Prodromiţa” de la Schitul Prodromul din Sfântul Munte Athos-
Grecia, păstrată trei ani în Schitul Durău-Neamţ, iar în 1935
adusă aici de către episcopul Gherontie Nicolau. De asemenea , în
această Catedrală se află şi se cinstesc moaşte ale Sf. Ier.
Andrei Criteanul, ale Sf. M. Mc. Pantelimon, Epistet şi Astion de la
Halmiris, Zotic , Atal, Camasie, şi Filip de la Niculiţel şi ale
Sf. Cuv. Simeon Stâlpnicul, Auxentie, Stelian, Rufim şi
Anaretenton.
Martirologiile şi sinaxarele consemnează un
număr impresionant de martiri căzuţi la Tomis în persecuţiile
dictate de împăraţii romani în mod deosebit în timpul lui
Diocletian. Numele lor însă n-au pătruns până în cărţile de
ritual. În mineele greceşti a fost găsit Sf. Mucenic Zotic
martirizat la Tomis şi cinstit în ziua de 13 septembrie: este
singurul martir de Tomis pictat în desfăşurarea acestei lucrări
de pictură şi aceasta în cinstea marelui centru creştin de
odinioară. În pridvorul bisericii s-au înscris două panouri în
părţile laterale cu scene din viaţa ierarhilor din Tomis, unde
precum se cunoaşte s-a afirmat o puternică şi organizată viaţa
creştină încă din perioada sinoadelor ecumenice. Unul dintre
aceste panouri arata prezenţa de spirit şi demnitatea de ierarh al
episcopului Betranion de Tomis care silit de împăratul arian Valens
să treacă la arianism, părăseşte demonstrativ biserica împreună
cu credincioşii şi intră într-o altă biserică apropiată în
care continua slujba. Al doilea panou arata sfinţenia episcopului
Teotim şi curajul moral cu care a înfruntat pe huni într-o
perioadă istorică grea pentru băştinaşi. În genere, proporţia
figurilor, execuţia tehnică, variaţia modelelor şi îmbinarea de
culori dau acestei picturi o bogăţie deosebită într-un ansamblu
policromatic care oferă acestui interior de biserică excepţională.
Privit sub prisma imediat artistică acest ansamblu format din
variaţia proporţională de culori şi nuanţe, are imaginea unui
covor naţional. Pentru acest ansamblu de culoare şi scene biblice,
pictura catedralei din Constantă a primit aprecieri unanime atât
din partea unor specialişti din ţară şi străinătate, cât şi
din partea credincioşilor şi a vizitatorilor de rând.
Prof. Univ. I. D. Ştefănescu, specialist în
probleme de artă creştină, consemnează într-o referinţă
oficială următoarele: “Impresia artistică propriu-zis, de
ansamblu, uimeşte cercetătorul prin nuanţa adâncă. Compoziţiile
sunt ritmate, iar mişcările personajelor toate acordate, libere şi
spontane rămânând totdeauna în măsură cerută de un decor
pictural bisericesc. Ansamblul cânta şi lumina face să vibreze şi
să învie chipurile personajelor, scenele şi toate elementele
arhitectonice ale monumentului ‘’.
Criticul de artă Petru Comarnescu consacra un
articol din Revista Tomis no.8/1967 cu titlul » Excepţionalele
fresce ale lui Ghiţă Popescu », în care face aprecieri amănunţite
şi scrie: » Costumaţia, adesea cu motive decorative româneşti
tradiţionale, sau înscrierea figurilor în peisagii stilistice tot
pe linia tradiţiei, dau picturii murale de la catedrala un aspect
inedit, precum adesea figurile – mai ales cele feminine – au o
prospeţime şi o graţie remarcabile, când nu trec la un dramatism
şi el stăpânit discret, interiorizat. Această pictură murală
reprezintă un triumf al revenirii la arta frescei «. Aprecierile
acestea au primit şi confirmarea specialiştilor străini ca şi a
vizitatorilor turişti atraşi în număr din ce în ce mai mare.
Pictorul german Hesse Alfred, titularul catedrei
de pictură de la Academia de arte plastice din Dresda, împreună cu
sculptorul german, Schwager Helmuth, profesor la aceiaşi academie,
făcând o călătorie de studii şi documentare pe litoralul
românesc al Marii Negre, fac aprecieri asupra artei monumentale şi
arhitecturii din ţara noastră, declarând: » Am văzut câteva
mozaicuri şi pictura de la catedrala oraşului.Gh. Popescu, autorul
picturilor de la catedrala e un artist care a coborât pe pământ
toţi sfinţii din cer şi a dus această coborâre până la
profunda umanizare a lor » (Rev. Tomis No.9/1967).
Aspectul monumental al clădirii cu centuri de
beton şi cărămidă presată, cu profile decorative şi coloane de
marmură, spaţiul deschis spre Mare prin parcul imediat vecin, ca şi
interiorul bogat în teologie şi vibraţii artistice, fac din
această biserică un monument de artă şi un dar al credinţei
strămoşeşti, un altar ridicat din dărnicie sufletească şi
virtuozitatea. De aceea se oferă mereu ca punct de reper – că
pune în evidenţă grija statului şi a Bisericii noastre-pentru tot
ce constituie monument de cultură, produs spiritual al puterii
creatoare româneşti şi formă de exprimare a fondului specific de
viaţă naţională şi religioasă.
Postat: 28
iunie 2015
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu