Se știe că oamenii de întorc la tradiții
atunci când se simt împovărați de problemele sociale, de
nesiguranța vieții cotidiene sau atunci când nu îşi mai găsesc
locul. Tradițiile pe care le-am moștenit sunt lanțul care ne ține
strâns ancorați atunci când simțim din plin dezechilibrul.
Tradițiile populare vor fi mereu poarta din trecut prin care putem
“intra” spre viitor. Ne dau curaj și identitate. Iar portul
tradițional este cel cu care ne identificăm și ne recunoaștem
oriunde am merge în lume, scrie voceaconstantei.ro.
Acesta este adevăratul brand românesc, templul
la purtător – costumul popular tradiţional, prin care românul a
ştiut să-şi etaleze, de-a lungul vremii, valorile, în
momentele-cheie ale existenţei sale. Atunci avea şi textele
explicative, textele de folclor literar, care rezonau cu desenele, cu
hieroglifele de pe costume. Căci pe costum este scris acelaşi
lucru, anume că omul poate accepta lumea nevăzută pornind de la
simbolurile din lumea văzută şi, astfel, să-şi taie un drum
înspre Dumnezeu. Un reputat profesor, membru al Academiei Artelor
Tradiționale din România, etnolog, folclorist, pictor de biserici,
creator de artă populară, acordeonist, Sorin Apan, spunea despre
costumul popular că este „un adevărat templu la purtător, o
imago mundi care conține o sumă de simboluri, hierofanii, revelări
ale sacrului care îi dau o poveste și ne dau în același timp
nouă, o identitate culturală unică, inimitabilă”. Costumul
popular, practic, s-a constituit în urma unui lung proces de
creație, mărturii arheologice, documente istorice, lingvistice,
fotografice și etnografice, atestând continuitatea, de-a lungul
veacurilor, a formelor de cultură și civilizație ale românilor în
spațiul carpatodanubiano-pontic. Chiar și Regina Maria, promotoare
a portului autentic românesc, purta astfel de vestimentații la
marile curți regale europene.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu