Aseară,
în plimbările mele pe plaja din Mamaia, deodată, mi-a venit ideea
de a face un fotoreportaj cu ce castele de nisip, dar şi altfel de
construcţii făceau copiii, părinţii, bunicii, într-o muncă
asiduă pe plaja din Mamaia.
Mergeţi
odată şi priviţii-i cu atenţie. Veţi vedea cum aleargă toţi ca
nişte albine: cu găletuşe, cu lopeţi, greble, site, camionaşe,
pagare de plastic, pungi de plastic, şi tot ce mai au în dotare pe
plajă: veţi vedea o luptă aproape contracronomentru. Şi veţi
constanta că nimeni nu se întrece cu nimeni.
Toţi
participanţii antrenaţi în construcţia unui castel de nisip,
părinţi, copii, fraţi, surori, bunici, alte ajutoare, au impresia
că se comprimă timpul. Au impresia că vine noaptea şi rămân cu
lucrarea nefinalizată.
Fiecare
vine cu imaginaţia lui. Fiecare contribuie cu o idee. Contrazisă de
un altul. În timpul ăsta apar barbarii: o minge venită de cine
ştie unde le dărâmă munca. Încep lacrimile, scandalurile, şi
... de la capăt. Aşa a fost revoluţionată lumea.
Mergeţi
şi priviţi cu atenţie această masă de constructori. O lume
magnifică. Fascinantă.
Singurul
regret a fost că nu mi-am permis să-i prind în imagini şi pe
micii constructori.
Aş fi vrut dar fiind minori... Unii se aşezau să-i pozez. Vreau să vă spun că a fost ceva frumos.
Aş fi vrut dar fiind minori... Unii se aşezau să-i pozez. Vreau să vă spun că a fost ceva frumos.
Fotografiile
sunt realizate în porţiunea de plajă dintre intrarea în Mamaia,
dinspre Constanţa şi pasarelă.
Postat: 24 iulie 2015
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu