La
îndemnul soţiei am fost, ieri, la Tuzla. Să văd ce mai fac
câinii-în principal, şi motanul- mai la urmă aşa.
Ne-am
învârtit p-acolo, am mai rupt o floare, o prună, o buruiană şi
am plecat.
Începuse
să se simtă că este duminică pe DN 39. Mai ales între cele două
Eforii.
Oricum
toată ziua s-a circulat bine. Fără trafic de calvar cum am mai
citit pe ici pe colo-fără blocaje, etc. Şi mai ales fără
accidente din alea de să îţi pui mâinile-n cap.
În
fine. Am ajuns, lejer, la sensul giratoriu de la ieşire din Eforie
Nord.
Acolo,
chiar în sens, pe margine, unde stă de regulă maşina poliţiei
rutiere Constanţa, un grup de motociclişti, cred că erau vreo
zece. Fiecare cu perechea lui.
Motoarele
cu numere de Polonia.
Îmbrăcaţi
„la patru ace” cu ţinute rock, ţinte, capse, tot arsenalul, pe
ei. Mi-au plăcut la prima vedere. I-am văzut că sunt motocilişti
serioşi. Nu din cei pârâţi.
Tocmai
se pregăteau să plece.
Le-am
tras două claxoane scurte. Şi le-a făcut semnul internaţional de
salut în trafic: acel like folosit şi pe Facebook. Cu pumnul strâns
şi degetul către în sus.
M-au
salutat şi ei. Eu am trecut mai departe.
Aproape
de Agigea m-au ajuns. M-a claxonat unul şi s-a băgat prin stânga
mea. Avea loc. Mai chinuit dar avea. Alţi doi au trecut cu motoarele
în faţa mea. Un altul s-a instalat în dreapta. Ceilalţi au rămas
în spate.
Efectiv
am fost prins între ei ca într-o menghină. Băi zic: să vezi că
ăştia n-or fi înţeles ce am vrut eu să le transmit.
Parcă
vezi p-aici o drăcie.
N-a
fost aşa. Ce au făcut băieţii. M-au escortat aşa circa un
kilometru. În linişte. La un moment dat au turat motoarele la
maxim. Au tras câteva claxoane şi au plecat înainte. Pe drumul
lor.
Atunci
mi-am dat seama ce înseamnă adevăraţii motociclişti. Numai că
i-am băgat eu în seamă, într-o ţară străină.
Ei
s-au simţit obligaţi să-mi demonstreze că sunt partenerii mei,
serioşi, de trafic.
Şi
au ţinut să-mi arate respectul lor.
Postat:
13
iulie
2015
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu