Isteria ANAF începe să dea roade. Chiar dacă
toată lumea se plânge şi toţi plângem pe umărul comercianţilor
că „mamă, ce la face ANAF-ul”.
Ba le face bine. Mergeţi peste tot şi vedeţi cum din magherniţe unde se vând ouă clocite fără niciun bon, fără nimic, şi-au făcut, toţi, tot felul de vile.
Cum peste tot se aplică principiul lui
Depărăţeanu cu „un hoț de cârciumar/Care are marfă
proastă/Și-o nevastă/Ce se ține c-un jandar”. Vedeţi legătură?
Cu nevasta cârciumarului şi jândarul?
Şi-atunci să vina ANAF-ul. De ce se tem toţi de
ANAF? Mă tot întreb? De ce să îi rămână rest în casă?
Mergeţi şi cumpăraţi o pâine, de nu ştiu câţi bănuţi. Să
vedeţi orice vânzătoare are acum să îţi dea rest.
Primeşti nişte bănuţi din ăia galbeni,
roşcaţi, cocliţi, de crezi că sunt diviziunile monetare ale altor
ţări. Pe care nu le-ai fi văzut altădată.
Până acum nimeni nu avea să îţi dea restul.
Toţi buticarii, pentru orice, ca să îţi dea restul te trimiteau
peste strada superaglomerată să schimbi. Indiferent cât avea să
îţi dea restul. Acum toţi au. Toţi, dar toţi.
I-am văzut pe cei de la turism cu şefii lor în
frunte că nu deschid hotelurile etc. Păi da. Este normal. Pentru ei
este o lovitură. Nimeni nu putea să le ţină socoteala la nimic.
Ei erau stăpânii. Restul erau lozinici.
Toată vara, pe litoral, orice se vinde la negru.
La plajă bon? Ce-i aia bon de casă? Pentru şezlong? Pentru suc,
pentru bere. Nuuu. Pentru nimic.
Vara veneau de prin toate colţurile ţării, toţi
neaveniţii, şi se angajau ospătari, ajutori, etc. Să dea lovitura
în sezon. Cum? Din tot felul de vânzări clandestine.
Să vedem or să mai vină anul ăsta?
Uitaţi-vă pe la pizzării. Cum se duc ospătarii
şi cumpără tot felul de salamuri, roşii, bulioane etc. Şi le
introduc în circuit să înmulţească banii. Fără documente.
Nu pot să uit ceva foarte tare. Undeva la ţară.
Unul cu o magherniţă din asta, unde vindea ţuica la pahar, făcea
nunta unui copil. Nu mai ştiu bine ce copil. Important era că lumea
se ducea la nunta aia, nu la masă, la dar, ci doar aşa pe la
geamuri, pe la uşi.
Hoţomanul de cârciumar îl aducea la nunta
copilului pe .. hai că îmi scapă numele. Cel care bea vinul cu
borcanul. Gata. Nicu Paleru. Ce era în sat. Nu-ţi poţi imagina. Şi
ăla nu avea decât o bojdeucă unde vindea băutură la fraieri.
Fărăr nicio măsură.
Şi-atunci de ce să nu vina ANAF-ul? Ba să vină. Nu am niciun motiv să compătimesc pe nimeni.
Şi-atunci de ce să nu vina ANAF-ul? Ba să vină. Nu am niciun motiv să compătimesc pe nimeni.
PS. Faceţi azi, mâine, oricând o testare. Intraţi undeva şi spuneţi că aţi văzut maşina ANAF-ului prin zonă. Îi spuneţi că mergea oriunde, dar încet, pe aici. Să vedeţi cum curge apa pe vânzător. Sau cum îngheaţă transpiraţia pe el.
Aşa cu suntem pe drumul cel bun. Bravo ANAF.
PS 2: Uite, la ei, ce fumoşi sunt.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu