Dor de Eminescu - Mihaela Chisnencu
Mihai Eminescu (născut Mihail Eminovici; n. 15 ianuarie 1850, Botoșani – d. 15 iunie 1889, București) a fost un poet, prozator și jurnalist român, socotit de cititorii români și de critica literară postumă drept cea mai importantă voce poetică din literatura română.
Receptiv
la romantismele europene de secol XVIII și XIX, a asimilat viziunile
poetice occidentale, creația sa aparținând unui romantism literar
relativ întârziat. În momentul în care Mihai Eminescu a recuperat
temele tradiționale ale Romantismului european, gustul pentru trecut
și pasiunea pentru istoria națională, căreia a dorit chiar să-i
construiască un Pantheon de voievozi, nostalgia regresivă pentru
copilărie, melancolia și cultivarea stărilor depresive,
întoarcerea în natură etc., poezia europeană descoperea paradigma
modernismului, prin Charles Baudelaire sau Stephane Mallarme,
bunăoară. Poetul avea o bună educație filosofică, opera sa
poetică fiind influențată de marile sisteme filosofice ale epocii
sale, de filosofia antică, de la Heraclit la Platon, de marile
sisteme de gândire ale romantismului, de teoriile lui Arthur
Schopenhauer, Immanuel Kant (de altfel Eminescu a lucrat o vreme la
traducerea tratatului acestuia Critica rațiunii pure, la îndemnul
lui Titu Maiorescu, cel care îi ceruse să-și ia doctoratul în
filosofia lui Kant la Universitatea din Berlin, plan nefinalizat pînă
la urmă) și de teoriile lui Hegel.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu