
Cand
imparatul a auzit cele petrecute, l-a intrebat pe Adrian: "Ti-ai
iesit din minti?”. Pretorul Adrian i-a raspuns: "Nu, abia acum
mi le-am aflat”.
A fost
aruncat in temnita impreuna cu ceilalti barbati crestini. Nu
trecusera decat treisprezece luni de la casatoria lor. Cand l-au
torturat pe Adrian, Natalia a stat langa el, intarindu-l in credinta.
Inainte de
a fi omorat, temnicerii i-au permis sa mearga acasa si sa-si ia ramas
bun de la sotie si familie. Natalia, cand a vazut ca Adrian vine
acasa, a incuiat usa. Se temea ca acesta a lepadat credinta in
Hristos si pentru acest lucru a fost eliberat. Dar cand a aflat
scopul venirii sale, de indata supararea i s-a schimbat in bucurie.
Dupa ce si-a luat ramas bun, s-a intors impreuna cu ea la temnita. Pe
drum ea l-a indemnat sa nu se ingrijeasca de cele pamantesti, ci sa
cugete la bunatatile ceresti.
L-a intarit
in suferinta spunandu-i: "Scurte sunt caznele, dar cele ce
urmeaza sunt fara de sfarsit; scurta este suferinta, dar slava
muceniciei vesnica. Sufera durerea numai putina vreme si curand te
vei bucura cu ingerii”.
Dupa
torturi prelungite, imparatul a poruncit ca bratele si picioarele
mucenicilor sa fie zdrobite cu ciocanul pe nicovala. In aceste
chinuri si-au dat duhul Adrian si cei 23 de crestini.
Dupa cateva
zile de la trecerea lor la cele vesnice, Natalia l-a vazut pe Adrian
in vedenie si acesta i-a descoperit ca in curand va veni si ea in
lumina cereasca. Dupa ce timpul s-a implinit conform celor vestite,
Natalia si-a dat duhul, alaturandu-se sotului ei in imparatia lui
Dumnezeu.
Sursa:
Calendar
Ortodox
Postat:
26
august 2015
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu