Astăzi la Constanţa este Sărbătoarea Crinilor. Iată despre ce este vorba

În fiecare an, pe 13 iunie, Bazilica Sfântul Anton din Constanţa devine locul în care catolicii şi ortodocşii se întâlnesc pentru Sărbătoarea Crinilor. 

Iată comunicatul oficial al  V i c a r i a t u lui   E p i s c o p a l   d e   D o b r o g e a

COMUNICAT DE PRESĂ

Nr. 16 / 12.06.2015

Sărbătoarea „Sfântului minunilor” și

hramul Bazilicii „Sfântul Anton de Padova” din Constanța

Constanța, 12.06.2015 – Sâmbătă, 13 iunie 2015, sunt așteptați la Bazilica „Sfântul Anton de Padova” din  Constanța, str. Nicolae Titulescu, nr. 11A, pe parcursul zilei, între 1.500 și 2.000 de credincioși, de diferite confesiuni și religii, pentru a se ruga la altarul Slăvitului Sfânt Anton de Padova, cunoscut de popor ca „sfântul minunilor”.

Momentul central al sărbătorii va fi Sfânta Liturghie arhierească săvârșită de P.S. Cornel Damian, Episcop

auxiliar de București, înconjurat de preoți și ieromonahi din Vicariatul Dobrogei și de la București, începând cu ora 18:00. La această Liturghie vor fi binecuvântați copiii și sfințite florile Sfântului Anton, crinii.

Într-unul din sutele de acatiste depuse la altarul Sfântului patron în aceste zile este scris: „Sfinte Antoane, tu ai primit de la Dumnezeu darul de a-i ajuta pe cei nevoiași și săraci. Ajut-o și pe N să-și procure pâinea cea de toate zilele.
Vin cu toată încrederea la tine, Sfinte Antoane, și te rog ca N să-și găsească un serviciu potrivit și să trăiască cinstit din munca ei. Nădăjduiesc că o vei ajuta.
Voi stărui în rugăciune până când se va împlini! Amin.” Cine nu are o rugăciune de încredințat mijlocirii puternice a „Sfântului minunilor”?

 SFÂNTUL ANTON DE PADOVA
13 iunie

Sfântul Anton s-a născut la Lisabona în 1195, iar la botez i s-a pus numele de Fernando care înseamnă "cel ce luptă pentru pace". Încă de la vârsta de 15 ani a abandonat lumea pentru a intra în rândul canonicilor regulari, la mănăstirea "Sfântul Vincenţiu-de-Fora". Aici se dedică îndată studiului ştiinţelor sacre, mai cu seamă teologiei "regina ştiinţelor", ştiinţa tainelor celor mai adânci. Teologia, va scrie el mai târziu, este "o cântare veşnic nouă ale cărei dulci melodii bucură cerul şi mângâie pământul". Se deosebeşte printr-o memorie excelentă, care uimeşte. Mai târziu în faţa cunoştinţelor sale adânci şi bogate, cei mai învăţaţi dintre eretici nu vor avea de ales decât fuga, văzând puterea cuvântului său.

Însă această mănăstire fiind aproape de Lisabona era vizitată foarte des de prietenii săi şi mai ales de părinţi, fapt pentru care nesuportând această situaţie s-a retras la Coimbra, o mănăstire mai izolată, fiind astfel mulţumit de o viaţă şi mai retrasă. Aici citea zi şi noapte Sfânta Scriptură. Însă dezamăgit cumva de luxul mănăstirii, copleşite de numeroase daruri din partea regelui, hotărăşte să intre în ordinul franciscan pe care îl stima foarte mult, iar după ce îşi termină noviciatul obţine permisiunea de a merge în Africa pentru a lucra la convertirea necredincioşilor.

Moare în 1231, la vârsta de 36 de ani. Se spune că la moartea sa mâinile negre arse de soare au devenit albe ca zăpada şi fine, delicate, cum sunt mânuţele unui copil. Faţa sa desfigurată de boală a devenit senină şi frumoasă. Trupul său răsucit de suferinţă a devenit zvelt, aşa cum arăta în tinereţe, când era sănătos. Totuşi acest trup frumos când a fost dezgropat după 32 de ani era complet transformat în cenuşă. Însă ceva rămăsese din el, şi anume limba. Acea limbă poate fi văzută şi astăzi după atâţia ani de la moartea sfântului Anton în bazilica din Padova.

Aşadar, putem spune că se împlineşte promisiunea lui Isus care spune că "cel ce mă preamăreşte în faţa oamenilor îl voi preamări şi eu înaintea Tatălui meu". Într-adevăr prin această minune putem spune că Mântuitorul îl preamăreşte pe sfântul Anton în faţa lui Dumnezeu căci dacă privim viaţa sfântului Anton observăm că el nu a făcut altceva decât să-l laude pe Dumnezeu prin predica sa.

Postat: 13 iunie 2015